Cuvântul educație derivă din substantivul „educatio”, care înseamnă creștere, hrănire, cultivare. Educația are sarcina de a pregăti omul, ca element activ al vieții sociale. (wikipedia).
Având în vedere că modalitatea de educare diferă de la o etapă istorică la alta, în functțe de condițiile materiale și spirituale ale societății, vă provoc să acordăm puțină atenție analizei educației de-a lungul timpului, dar mai ales pregătirii acțiunilor necesare pentru educația/ formarea tinerei generații.
În trecut, educația era bazată pe metode de învățare standardizate, centrată pe discipline, preponderent formală, folosea competiția ca mijloc de motivare, performanța educațională asigura accesul la un loc de muncă bun, iar atitudinal se valoriza dezvoltarea obedienței și conformismului.
În prezent, în dinamica actuală, pe lângă alfabetizarea tradițională (scris, citit, socotit) e nevoie și de alfabetizare digitală și relaționară. În zilele noastre dezvoltarea unor aptitudini specifice nu mai este relevantă, mai potrivită fiind dezvoltarea unor competențe necesare adaptării la solicitările în schimbare.
Educația prezentului e nevoie să fie bazată pe metode centrate pe cel care învață, fiind personalizate în funcție de particularitățile specifice fiecăruia. În prezent se vizează dezvoltarea unor competențe complexe bazate pe metoda proiectului, aplicabile în viața de zi cu zi a tânărului. Este NECESARĂ dezvoltarea gândirii critice, pentru a evalua continuu relevanța și adevărul informațiilor disponibile.
Oare cum va fi societatea viitorului și care ar fi modalitatea potrivită de acțiune a generației adulte pentru formarea și dezvoltarea generațiilor viitoare?
Deși nu putem descrie cu precizie cum va arăta viitorul, chiar dacă ne referim la viitorul apropiat, adică nu putem descrie care sunt solicitările vieții de adult pentru copiii care acum sunt în școala primară sau gimnazială, totuși putem previziona viitorul ca fiind unul în care schimbările vor fi din ce în ce mai rapide, adică e nevoie să ne pregătim pentru un viitor VOLATIL și INCERT.
Pentru ca tânăra generație să facă față viitorului imprevizibil, specialiștii susțin că e nevoie să se dezvolte competențe foarte generale din care ar putea deriva ulterior competențe adecvate pentru diversele solicitări cu care se vor confrunta.
Profesorul univ. dr. Mircea Miclea susține că indiferent cum va evolua tehnologia, indiferent ce profesii vor dispărea și ce alte domenii de activitate vor apărea este nevoie să dezvoltăm:
- autodisciplina necesară pentru a ne organiza activitatea și viața, în funcție de scopurile personale, altfel în vâltoarea vieții de zi cu zi, nu suntem capabili să acționăm corespunzător;
- un tip de gândire independent și distinct, bazat pe abordarea integrativă a inovației în legătură cu individul și nevoile lui. Astfel încât plecând de la nevoia identificată să definim problema și modul de realizare;
- competențe necesare pentru a identifica și valorifica oportunitățile existente, deoarece într-o piață a muncii volatilă atitudinea benefică este utilizarea judicioasă a tuturor resurselor disponibile;
- autonomia necesară pentru a ne baza pe cunoștințele noastre și a ne dezvolta independenți și creativi, astfel încât să evităm să ne bazăm doar pe aplicații digitale care în timp ne transformă în anexele lor ( mintea noastră începe să semene cu ele).
Cu siguranță adaptarea la viitor și educația generațiilor viitoare va fi o provocare, în condițiile în care se pare că vor limita granițele între biologic și tehnologic și menținerea unui echilibru identitar va fi definitoriu.
Cum putem realiza menținerea unui echilibru în viața noastră?
Adaptarea la situațiile solicitante se bazează pe: cunoaștere și conștientizare, focalizarea atenției înspre ce resurse avem, flexibilizarea atitudinii prin acceptarea la ceea ce este actual și eliberarea de ”ceea ce a fost”.
Benefic ne este să ne canalizăm existența acordând importanță în egală măsura celor 4 arii:
1. Corp/ simțuri – să ne preocupăm să ne odihnim, să facem mișcare, să avem o alimentație adecvată;
2. Muncă /realizări – să ne asigurăm de un program de muncă potrivit și de evidențierea adecvată a realizărilor;
3. Contacte sociale – să ne asigurăm de menținerea unui context social benefic, cu relații valoroase pentru noi;
4. Filosofie de viață/ Viitor – să ne preocupăm de relaxare (meditație), să integram scopul și sensul vieții noastre, să ne găsim abordarea unei filosofii de viață potrivite (propria credință).
Psihoeducația și educația relațională devin absolut necesare, în viitor, pentru creșterea nivelului de conștientizare existențial, în înțelegerea contextelor situaționale și în gestionarea dificultăților.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bie
https://epale.ec.europa.eu/ro/blog/competente-pentru-viitor
Despre autor