Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar situat la granița dintre psihologie și medicină. Reprezintă o modalitate de tratament axată pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulburări psihice, stări de suferință psihosocială sau psihosomatică, comportamente disfuncționale.
Oamenii devin tot mai familiari cu termenul de psihoterapie, apelând la aceasta din ce în ce mai mult. Unii oameni aleg psihoterapia din proprie inițiativă, cu diverse scopuri (dezvoltare personală, depășirea unor probleme din cadrul familiei sau carierei, nevoia de a povesti cu cineva despre îngrijorări și probleme, evitarea unei consultații psihiatrice etc.), iar alții apelează la această forma de tratament doar după recomandarea venită din partea unui medic psihiatru.
Majoritatea psihoterapeuților din România sunt psihologi sau medici, cu formare într-o anumită școală de psihoterapie.
Psihoterapia poate fi: individuală, de grup, de cuplu sau de familie.
La terapia de cuplu apelează numeroase persoane care doresc să își salveze căsnicia sau să descopere cum și-ar putea îmbunătăți relația cu partenerul. Oamenii aleg terapia de familie pentru rezolvarea unor conflicte, dificultăți de relaționare între părinți și copii, între cuplu și socrii sau între părinți din cauza copilului.
Studiile științifice arată că psihoterapia este la fel de eficientă ca și medicația psihiatrică în anumite tulburări psihice. În anumite afecțiuni de severitate ușoară se recomandă doar psihoterapie ca tratament inițial. Este dovedit, de asemenea, că psihoterapia combinată cu tratamentul medicamentos este superioară tratamentului medicamentos neînsoțit de terapie.
Atât în cadrul primei ședințe de psihoterapie, cât și în cadrul consultației de psihiatrie un rol important îl are psihoeducația. Aceasta are ca obiectiv informarea familiei sau a persoanei prezente pentru a întelege simptomele proprii, diagnosticul și tratamentul recomandat.
• Tulburări anxioase (anxietate generalizată, atacuri de panică, fobii)
• Reacție acută la stres
• Stres posttraumatic
• Tulburări depresive
• Tulburări de adaptare
• Tulburare obsesiv-compulsivă
• ADHD
• Ticuri
• Tulburări de comportament
• Tulburări somatoforme
• Tulburări de alimentare
• Tulburări sexuale
Psihoterapia înseamnă folosirea unor metode psihologice în cadrul unei relații între un psihoterapeut (psiholog sau medic cu formare într-o metodă de psihoterapie) și pacient/client.
Este un proces conștient și planificat ce-și propune să influențeze tulburările de comportament și/sau stările de suferință care, printr-un consens între cei doi, sunt considerate ca necesitând un tratament.
Acest tratament se face avându-se în vedere un scop, obiectiv stabilit în comun între terapeut și pacient ( reducerea simptomelor și schimbarea structurii personalității).
• Deși vizează în primul rând simptomele, dificultățile, tulburările și dezadaptările pacientului, ea poate viza ulterior, pe cât posibil o restructurare de profunzime a personalității.
• De asemenea, vizează și o mai eficientă reglare și autoreglarea stărilor psihice, poate să fie preventivă și/sau autoformativă, să urmărească evoluția omului, actualizarea disponibilităților sale latente, a potențialului lui maximal.
• Scopul procesului terapeutic este de a ajuta persoana, pacientul, clientul, să-și dezvolte propriile capacități înnăscute și să își găsească echilibrul în viața de zi cu zi.
Implică o relație profundă, autentică și emoțională între terapeut și pacient.
Presupune un contract în care să fie stipulate desfășurarea ședințelor teraputice. Acestea sunt în general, stabilite în funcție de afecțiunea pacientului. Cel mai frecvent se lucrează cu 1 ședință de 50 de minute odată pe săptămână.
Când te simți ascultat de terapeutul tău.
Când te simți înțeles de terapeutul tău.
Atunci când simți că ești în siguranță și poți vorbi cu el orice. Încrederea se dezvoltă pe parcursul relației terapeutice.
Terapeutul nu judecă, nu dă sfaturi și nu emite judecați de valoare despre pacient/client sau membrii familiei sale.
Terapeutul reflectă ceea ce spui, sau simți, te ajută să vezi lucrurile mai clar, de la distanță potrivită.
Încheierea relației psihoterapeutice sau întreruperea acesteia se face ca urmare a unei înțelegeri între cei doi.
Procesul terapeutic este o căutare a adevărului despre propria persoană, dezvoltarea unui nou tipar de relație între terapeut și pacient ; căutarea adevăratului sine; capacitatea de a reflecta asupra propriului sine; reintegrarea aspectelor sinelui; ameliorarea capacității de mentalizare; întărirea coeziunii sinelui și încurajarea pacientului de a alege relații mai mature.
Psihoterapiile psihodinamice pun accent pe descoperirea de către pacient a variatelor procese psihologice de natură inconștientă, procese ce stau la baza structurii personalității sale și a formării mecanismelor adaptative. Terapiile psihodinamice consideră că forțe din inconștient influențează comportamentul uman interferend cu elemente conștiente ale psihismului.
își propune să ajute pacientul să se adapteze la factorii stresanți, evitându-se insigtul referitor la dorințe inconștiente și apărări . Terapeutul speră să întărească apărările pentru a facilita capacitatea de a se adapta și de a face față stresului zilnic.
Întărirea eului este un aspect crucial la psihoterapiile suportive.
Este definită ca o stare modificată de conștiință indusă în mod artificial (diferă de somn din punct de vedere electrofiziologic: undele cerebrale din timpul hipnozei sunt unde alfa care sunt specifice stării de veghe relaxată.
Este doar o tehnică care poate fi utilizată în cadrul unui proces psihoterapeutic.
Favorizează o creștere a sugestibilității, ca rezultat al căreia pot fi induse o serie de modificări la nivelul sensibilității, motricității, memoriei, gândirii, afectivității. Hipnoza are o serie de aplicații practice atât în domeniul clinic cât și în alte domenii de activitate unde se cere optimizarea performanțelor umane. Poate fi folosită pentru obținerea unui echilibru emoțional de nivel superior, pentru perfecționarea capacității de concentrare a atenției, a deprinderilor motrice cât și pentru o mai bună autoreglare a comportamentului în ansamblu. Poate, de asemenea, contribui și la creșterea eficienței învățării, la dezvoltarea unor disponibilități creative latente.
Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de resursele lor interioare pe care le au la dispoziție, ei ignorând faptul că există o cale de a intra în contact cu aceste resurse pentru a se autoperfecționa fizic și psihic.
Mentalul conștient al omului îl ajută să rezolve o serie de probleme, să înțeleagă diverse situații doar la nivel logic. Se pot deschide și căile pentru cunoașterea intuitivă care are loc prin mecanismele subconștiente, aceasta putându-se face prin apelul la relaxare, hipnoză și autohipnoză.
Psihodrama
Metoda de terapie de grup, psihodrama, denumită și “teatru terapeutic” prin jocul psihodramatic explorează relațiile interpersonale, conflictele și problemele emoționale. Dintre tehnicile care aparțin psihodramei amintim exerciții simple precum: jocul de rol, inversarea de rol, tehnica oglinzii, jocul colectiv pe o temă sugerată sau care reiese din dinamica de grup, sociometrie.
Terapia de cuplu, de familie
În terapia de familie, de cuplu, atenția este îndreptată în primul rând asupra relației/relațiilor stabilite între membrii familiei.
Ședința de psihoterapie implică participarea membrilor familiei împreună, uneori alternativ cu ședințe individuale.